PEDAGOGIA

Abordări alternative pentru formarea profesorilor

Pe măsură ce atenția asupra educației în întreaga lume devine din ce în ce mai acută, nu este de mirare că formarea cadrelor didactice a atras din ce în ce mai multă atenție, nu doar pentru ceea ce face în pregătirea cadrelor didactice, ci și pentru ceea ce ar putea face diferit.

În mod obișnuit, educația este văzută ca o modalitate de a crea oportunități pentru ca oamenii să preia mai mult control asupra propriului destin și să își îmbunătățească nivelul de trai. Cu toate acestea, în mod curios, în special în lumea occidentală, cadrele didactice par să fie subevaluate, iar concepția despre formarea cadrelor didactice este prea des redusă la un simplu model de formare conceput pentru a produce „profesori pregătiți pentru clasă”. Dificultatea acestei situații constă în faptul că produsul căutat în urma formării cadrelor didactice este în mare măsură modelat de viziuni ale predării care se învârt în jurul transmiterii de informații sau a abordărilor transmisive ale predării.

Predarea este încă în mare parte văzută ca fiind livrarea de informații ameliorate prin performanțe bine puse la punct. Din păcate, o astfel de viziune ignoră cunoștințele, competențele și abilitățile esențiale pentru calitatea în predare și maschează ceea ce știu și pot face profesorii experți. Același lucru este valabil și pentru formatorii de profesori, profesorii profesorilor, care, prin tot ceea ce fac, sunt într-un fel sau altul considerați responsabili de modul în care profesorii predau de-a lungul carierei lor.

Organizarea școlii se bazează pe un model industrial de dezvoltare și producție. Acest lucru este din ce în ce mai mult contestat de necesitatea unor cursanți creativi, adaptativi și întreprinzători, capabili să provoace și să recreeze așteptările în jurul curriculumului, predării și învățării ca răspuns la era digitală în plină desfășurare. Învățarea nu ar trebui să fie constrânsă de zidurile sălii de clasă; ea trebuie să fie capabilă să se elibereze. Acest lucru necesită profesori care se simt confortabil cu incertitudinea de a lucra în ceea ce este descris ca fiind zonele mlăștinoase ale practicii, un spațiu care nu poate fi cartografiat cu ușurință și nici nu poate fi navigat cu precizie.

După cum au observat mulți cercetători de-a lungul anilor, predarea poate părea ușoară, dar aparențele pot fi înșelătoare. Educația profesorilor poate fi interpretată în mod similar în mod eronat, în detrimentul vederii și înțelegerii cu adevărat a complexității pe care o presupune predarea predării.

Ca răspuns la nenumăratele așteptări, speranțe și cerințe privind predarea și formarea cadrelor didactice, secțiunile acestui site arată clar că nu atât viitorii profesori sau procesul de formare a cadrelor didactice ca proces necesită o revizuire radicală. Mai degrabă este o chestiune de înțelegere a ceea ce se poate aștepta în mod rezonabil în pregătirea profesorilor care pot susține învățarea la elevii lor în moduri care să răspundă în mod corespunzător contextului, conținutului, speranțelor și posibilităților asociate cu dezvoltarea unor elevi capabili, responsabili și activi.

Locația formării profesorilor nu ar trebui să fie văzută ca fiind factorul care guvernează modul în care este organizată și structurată formarea profesorilor. Capacitatea formatorilor de cadre didactice bine informați și foarte capabili de a deschide spre examinare natura problematică a predării, pentru profesori și studenții la pedagogie, nu se limitează la universități sau la mediile de practică ca locuri care se exclud reciproc. Formarea cadrelor didactice prin rezidență sau prin posibilități de spațiu terțiar constă în a face problematica recognoscibilă, clară și ușor de gestionat pentru studenții la pedagogie. În acest fel, rutinele zilnice ale predării pot fi „despachetate” și examinate în moduri care pun la îndoială noțiunea de predare ca un scenariu și oferă noi modalități de a-i ajuta pe profesorii începători să se simtă confortabil cu incertitudinea inerentă gestionării pedagogiei în moduri semnificative.

Există în mod clar o nevoie ca profesorii să își perfecționeze practicile de bază și să susțină cu măiestrie învățarea elevilor lor, deși acest lucru este dramatic diferit de aderarea rigidă la protocoale de formare generalizate, predefinite, „la îndemâna profesorilor”. Profesorii experți își dezvoltă abilități, cunoștințe și aptitudini care le permit să vadă dincolo de „a face predare”, în scopurile practicii. Aceștia devin experți în a recunoaște, a răspunde, a se adapta și a inova practica pe măsură ce văd dincolo de „ce și cum”, în „de ce”, care direcționează și informează în mod corect această practică. Dacă predarea trebuie să fie înțeleasă ca o muncă complexă și sofisticată, atunci formarea profesorilor trebuie să fie văzută ca un punct de plecare important, oferind o viziune pentru învățarea profesională și dezvoltarea cunoștințelor și a practicii profesionale a profesorului.

Formarea profesorilor se confruntă cu provocări imediate și solicitante. Adaptarea formării cadrelor didactice la nevoile în schimbare ale sistemelor educaționale este un imperativ, un imperativ care se află în centrul a ceea ce înseamnă predarea și învățarea. Aceast site oferă modalități atrăgătoare, atente și uneori provocatoare de a se implica în dezbaterea în jurul a ceea ce este și poate fi în educația profesorilor, fără a ignora cum și de ce.